HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leș¹. 2. Fig. (Pop.) Om mare, gras și greoi în mișcări. – Din magh. dial. holt (= halott).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOIT ~uri n. pop. 1) Cadavru, mai ales de animal, în descompunere; mortăciune; stârv; zdohnitură. 2) pop. peior. Om foarte gras și greoi în mișcări. [Monosilabic] /<ung. holt
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOIT s. v. cadavru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hóit (hóituri), s. n. – Cadavru. Mag. holt, în loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este convingător.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hoit s. n., pl. hóituri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoĭt n., pl. urĭ (ung. holt, mort [= halott, cadavru], ca uĭt față de ult. V. hoaĭtă). Stîrv, leș, cadavru. Fig. Iron. Mîncare de carne: ce atîta hoĭt la masă?
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MUSCĂ-DE-HÓIT s. v. viermănar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

músca hóiturilor s. f. art. + s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

hoit, hoituri s. n. (peior.) corp, trup.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mută-ți curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) dă-te mai încolo!, pleacă de aici!
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink