HOINÁR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOINÁR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care umblă mult și fără rost; vagabond. Un câine ~. /oină + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOINÁR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoinár adj. m. (sil. hoi-), s. m., pl. hoinári; f. sg. hoináră, pl. hoináre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoĭnár m. (d. hoĭnă). Vagabond, haĭmana: a umbla hoĭna. – Fem. -áră, -ăríță și -ăreásă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink