HOINĂREÁLĂ, hoinăreli, s. f. Faptul de a hoinări. – Hoinări + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOINĂREÁLĂ s. 1. v. haimanalâc. 2. pribegie, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc în loc.) 3. colindare, cutreierare, rătăcire. (O ~ fără un țel precis.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoinăreálă s. f., g.-d. art. hoinărélii; pl. hoinăréli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoĭnăreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hoĭnări.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink