HOHOTÍRE, hohotiri, s. f. Faptul de a hohoti; hohotit. – V. hohoti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOHOTÍRE s. v. hohot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hohotíre s. f., g.-d. art. hohotírii; pl. hohotíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. Intranz. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ Fig. (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung; a vui. – Din sl. hohotati.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HOHOTÍ ~ésc intranz. 1) A râde sau a plânge cu hohote. 2) fig. (despre spații întinse, păduri, văi) A produce sunete prelungi și răsunătoare care se aud departe sau de departe. /<sl. hohotati
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hohotí (hohotésc, ít), vb. – 1. A izbucni în rîs. – 2. A plînge zgomotos. Creație expresivă, cf. hihoti, chicoti. Se consideră în general că este der. din sl. chochotati „a rîde”, cf. rus. chochot „hohot” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Această soluție este posibilă, dar cuvîntul sl. este tot expresiv și poate, firește, să coincidă cu rom. Pe de altă parte, cuvîntul sl. nu înseamnă decît „a izbucni în rîs”, pe cînd în rom. ideea de „rîs” sau de „plîns”, pare secundară, ideea inițială fiind cea de „în chip zgomotos”; cf. mr. huhutescu, huhutire „a striga, a urla”. – Der. hohot, s. n. (hohot); hohoteală, s. f. (rîs), cf. chicoteală.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hohotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hohotésc, imperf. 3 sg. hohoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. hohoteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hohotésc v. intr. (rudă cu rus. hohotátĭ, nsl. hohotáti, ngr. haharízo, hahlarízo, rîd cu hohot, huhulízo, suflu cald, vgr. kaházo, rîd cu hohot. V. hihotesc). Rîd orĭ plîng cu hohot: hohotește lumea de rîs.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink