HÓHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns. ◊ Expr. A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecou). – Cf. rus. hohot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÓHOT ~e n. 1) Sunet puternic, prelung și răsunător, produs de cineva când izbucnește în râs sau în plâns. ◊ A râde (sau plânge) cu ~e a râde (sau a plânge) foarte tare. 2) Râs sau plâns însoțit de astfel de sunete. /v. a hohoti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÓHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de plâns.) 2. sughiț. (Plâns cu ~e.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hóhot s. n., pl. hóhote
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hóhot n., pl. e (rudă cu rus. hóhot, pol. chychot, chechot, ung. hahota, turc. kahkaha, lat. cachinnus. V. hihot, harhat). Mare exploziune de rîs orĭ de plîns: a rîde, a plînge cu hohot (saŭ hohote), a exploda în hohote de rîs, de plîns.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink