HOHÉR, hoheri, s. m. (Reg.) 1. Hingher. 2. Călău. – Din magh. hóhér.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOHÉR s. v. călău, gâde, hingher.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hóher (hohéri), s. m. – 1. Călău. – 2. Hingher care omoară cîinii vagabonzi. Mag. hóhér (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 136). Sec. XVIII. În Trans. și Mold. – Der. hoheri, vb. (a chinui).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hohér s. m., pl. hohéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hohér m. (ung. hóhér, hóhár, d. mgerm. hâhaere, hâher = ngerm. henker, hingher). Trans. Calăŭ. Mold. Hingher.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink