HOGEÁG, hogeaguri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: ogeác s. n.] – Din tc. ocak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Am corectat accentul variantei (în DEX apare ogéac). - gall

HOGEÁG ~uri n. pop. Canal de evacuare a fumului din sobă, scos la o anumită înălțime deasupra acoperișului unei case; coș. /<turc. oțak
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOGEÁG s. v. campadură, cămin, coș, horn.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hogeág s. n., pl. hogeáguri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hogeác și hogeág, V. ogeac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink