HÓGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la mahomedani. [Var.: hógea s. m.] – Din tc. hoca
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÓGE ~i m. (la musulmani) Preot sau învățător. /<turc. hoța
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hóge, hógi, s.m. (pop.) 1. om înalt; prăjină. 2. drac, naiba, diavol.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hóge (hógi), s. m. – 1. Dascăl musulman. – 2. Imam. – Mr. hoge, megl. ogea. Tc. hoca (Șeineanu, III, 65; Lokotsch 850; Ronzevalle 87), cf. ngr. χοτζᾶς, bg. hodža, sb. hoğa. – Der. hogi, vb. (Munt., a striga, a țipa). Din aceeași familie fac parte hogeghean, s. m. (înv., slujbaș turc), din tc. hocegian și hoget, s. n. (document autentic), din tc. hoccet (sec. XVIII, înv.).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hóge s. m., art. hógea, g.-d. art. hógii; pl. hogi, art. hógii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hóge m. (turc. hoğa, d. pers. hağe, profesor. V. hazaĭn). Preut [!] turcesc. Om învățat, profesor musulman.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink