HOÁSPĂ, hoaspe, s. f. (Reg.) Înveliș al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazăre etc. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOÁSPĂ ~e f. pop. Învelișul boabelor de cereale sau al unor plante leguminoase (fasole, mazăre). A curăța de ~. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoáspă, hoáspe, s.f. (reg.) 1. înveliș (al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, mazăre, de strugure); pieliță, pojghiță, coajă. 2. fâșiile de lemn luate de tâmplar cu gealăul; talași. 3. spumă plutitoare pe borșul din putini; floare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hoáspă s. f., g.-d. art. hoáspei; pl. hoáspe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoáspă (oa dift.) f., pl. e (din forma maĭ veche voaspă, d. vsl. rus. vosk, ceară. Întîĭ s´a zis despre ceara rămasă de la storsu fagurilor, apoĭ și despre alte resturĭ. V. boască). Trans. Rămășiță de poame (strugurĭ, prune), stoarse, tescovină: hoaspe de strugurĭ. Surcele de la rîndea: hoaspe de gealăŭ. Est. Col. Pojghița boabelor de grîne saŭ de legume: hoaspă de grîŭ. Spuma de deasupra borșuluĭ în putină: hoaspă de borș. V. huște.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink