3 definiții pentru hoarță
Explicative DEX
hoarță sf [At: CHEST. II, 50/200 / Pl: ~țe / E: cf hoancă1, hoandră, hoantă, hoarcă, hoașcă] (Reg) 1-2 Lucru (vechi sau) stricat Si: horțoș (1-2). 3 (Dep) Violină.
hoarță (horțog) f. Mold. car vechiu stricat. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
hoarță, hoarțe, s.f. (reg.) 1. car vechi, stricat; horțog. 2. violină; rablă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hoarță
hoarță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||