hoțománă s. f., g.-d. art. hoțománei; pl. hoțománe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOȚOMÁN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. Augmentativ al lui hoț. ♦ Om ticălos, șarlatan. ♦ (Fam.) Om ștrengar, șmecher, poznaș. – Hoț + suf. -oman.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOȚOMÁN ~i m. Om ticălos; șarlatan. /hoț + suf. ~oman
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOȚOMÁN adj. v. șiret, șmecher, viclean.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOȚOMÁN s. v. ștrengár.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoțomán s. m., pl. hoțománi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoțomán, -că s. Fam. Mare hoț, mare hoțoaĭcă. Epitet glumeț adresat cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink