HOȚÍE, hoții, s. f. Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârșită de hoț, furt, furtișag. ♦ Fraudă. – Hoț + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOȚÍE ~i f. 1) Caracter de hoț. 2) Delict constând în însușirea pe ascuns a bunurilor materiale străine; furt. [G.-D. hoției] /hoț + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOȚÍE s. 1. v. furt. 2. v. fraudă. 3. v. escrocherie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoțíe s. f., art. hoțía, g.-d. art. hoțíei; pl. hoțíi, art. hoțíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoțíe f. Furt, acțiunea de a fura.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink