HOȚÉSC, -EÁSCĂ, hoțești, adj. De hoț. – Hoț + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOȚÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru hoți; propriu hoților. /hoț + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOȚÉSC adj. pungășesc, șarlatanesc, (rar) potlogăresc, (pop.) tâlhăresc. (Faptă ~ească.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoțésc adj. m., f. hoțeáscă; pl. m. și f. hoțéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoțésc, -eáscă adj. De hoț: purtare hoțească.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HOȚÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi hoț. 2. tranz. (bunuri materiale) A sustrage prin hoție; a fura. /Din hoț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOȚÍ vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hoțeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink