A HLOBĂNÁ hlóbăn tranz. reg. A face să se hlobăne; a clătina.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE HLOBĂNÁ mă hlóbăn intranz. reg. A se mișca încolo și încoace; a se clătina; a se hâțâi.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HLOBĂNÁ, hlóbăn, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna, a clătina, a scutura. – Din hlo(a)bă „ulubă” (puțin folosit) + legăna.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HLOBĂNÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hlóbăn, a -á (nord) și hóbon, a -í (Trans.) v. tr. (ung. himbálni, a. î. – Hloabenĭ, hloabănă, să hloabene). Clatin, legăn. V. refl. Mergeá hlobănîndu-se de boală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink