HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. De histrion, referitor la histrion. ♦ Fig. Ipocrit, fals, șmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HISTRIÓNIC, -Ă adj. Care se referă la histrion, de histrion; fals. ♦ (Fig.) Ipocrit; cu gesturi ridicole. [Pron. -tri-o-. / < fr. histrionique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HISTRIÓNIC, -Ă adj. referitor la histrion. ◊ (fig.) cu gesturi ridicole. (< fr. histrionique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

histriónic adj. m. (sil. -tri-o-), pl. histriónici; f. sg. histriónică, pl. histriónice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink