HIROTONÍT, hirotoniți, adj.m. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonisit. – V. hirotoni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIROTONÍT adj. (BIS.) v. hirotonisit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HIROTONÍ ~ésc tranz. v. A HIROTONISI.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE HIROTONÍ mă ~ésc intranz. v. A SE HIROTONISI.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIROTONÍ vb. v. hirotonisi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hirotoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink