HIROTONISÍT, hirotonisiți, adj.m. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIROTONISÍT adj. (BIS.) hirotonit, (pop.) sfințit. (Preot ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosí vb. IV.] – Din sl. herotonisati.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HIROTONISÍ ~ésc tranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE HIROTONISÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIROTONISÍ vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a(se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hirotonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoniseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hirotonisésc v. tr. (ngr. hirotonó, aor. chirotónisa, d. vgr. heir, mînă și teíno, întind). Consacrez, fac preut [!]. Fig. Iron. Numesc într´o funcțiune mare. V. popesc 2.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink