HIRITISIRE s. f. v. firitisire.

hiritisire sf [At: I. CR. III, 244 / V: firit~, heret~ / Pl: ~ri / E: hiritisi] (Grc; iuz) 1 Salutare. 2 Felicitare. 3 Petrecere la care se aduc felicitări de ziua cuiva Si: hiritiseală (3), hiritisit¹ (3).

HIRITISIRE, hiritisiri, s. f. (Înv.) Faptul de a hiritisi; felicitare. – V. hiritisi.

HIRITISIRE, hiritisiri, s. f. (Învechit) Faptul de a hiritisi; felicitare. Se zăpăci, nefiind meșter în hiritisirile lungi și ceremonioase. REBREANU, I. 36.

FIRITISI, firitisesc, vb. IV (Fam.) A felicita. [Var.: (înv.) heretisi, hiritisi vb. IV] – Din ngr. hiritizó.

FIRITISIRE, firitisiri, s. f. (Fam.) Faptul de a firitisi; felicitare. [Var.: (înv.) hiritisire s. f.] – V. firitisi.

HIRITISI vb. IV v. firitisi.

firitisi v vz hiritisi

heretisi v vz hiritisi

heretisire sf vz hiritisire

hiritisi vt [At: DIONISIE, C. 185 / V: firit~, heret~ / Pzi: ~sesc / E: ngr χαιρετίζω] (Grc; iuz) 1 A saluta. 2 A felicita.

FIRITISI vb. IV V. hiritisi.

HERETISI vb. IV V. hiritisi.

HIRITISI, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A felicita. [Var.: heretisi, firitisi vb. IV.] – Din ngr. hiritizó.

FIRITISI vb. IV v. hiritisi.

HIRITISI, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A felicita. Bătrînul Ștefănescu privea și asculta cu o față prietenoasă, ca și cînd oamenii l-ar fi hiritisit. REBREANU, R. II 167. Hai să-l hiritisim pentru fericirea lui. ALECSANDRI, T. 589. – Variante: heretisi (CARAGIALE, O. VII 168, ISPIRESCU, L. 257, DONICI, F. 60), firitisi (TEODORESCU, P. P. 620) vb. IV.

firitisì v. V. heretisì: ca să ne firitisească CAR.

heretisì (hiritisì) v. 1. a felicita: să heretisească pe împărat pentru scăparea fie-săi ISP.; 2. pop. a cinsti cu băutură. [Gr. mod.].

hiritisì v. V. heretisì.

heretisésc și hiritisésc v. tr. (ngr. heretizo [aor. herétisa], d. vgr. hairetizo, felicit, d. hairo, mă bucur, háris, grație. V. har). Rar azĭ. Felicit.

hiritisésc, V. heretisesc.

hiritisire s. f., g.-d. art. hiritisirii; pl. hiritisiri

firitisi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisesc, 3 sg. firitisește, imperf. 1 firitiseam; conj. prez. 1 sg. să firitisesc, 3 să firitisească

firitisire (fam.) s. f., g.-d. art. firitisirii; pl. firitisiri

!firitisi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisesc, imperf. 3 sg. firitisea; conj. prez. 3 să firitisească

!firitisire (fam.) s. f., g.-d. art. firitisirii; pl. firitisiri

hiritisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hiritisesc, imperf. 3 sg. hiritisea; conj. prez. 3 sg. și pl. hiritisească

heretisesc, -seam 1 imp.

heretisi (heretisesc, heretisit), vb. – 1. A saluta, a de binețe. – 2. A felicita. – Var. hiritisi, firitisi. Mr. hirițescu, hiritisescu. Ngr. χαιρετίζω, de la χαιρετῶ „a saluta” (DAR; Gáldi, Dict., 195). Sec. XVIII. – Der. hiritiseală (var. firitiseală), s. f. (felicitare); heretismă, s. f. (felicitare), din ngr. χαιρέτισμα, înv.; heretisanie, s. f. (înv., felicitare), din v. sb. heretisanije (cf. Vasmer, Gr., 63).

HIRITISIRE s. v. felicitare.

hiritisire s. v. FELICITARE.

HIRITISI vb. v. felicita.

hiritisi vb. v. FELICITA.

firitisi, firitisesc, vb. IV (înv.) 1. a felicita. 2. a cinsti cu băutură (pe cineva).

heretisire, herertisiri, s.f. (înv.) 1. salutare. 2. felicitare. 3. a cinsti cu băutură pe cineva.