HIPOSECRÉȚIE, hiposecreții, s. f. Scădere a secreției unei glande sub valorile normale. – Din fr. hyposécrétion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOSECRÉȚIE f. Stare patologică constând în scăderea secreției glandulare sub limitele normale. [G.-D. hiposecreției; Sil. -se-cre-ți-e] /<fr. hyposécrétion
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOSECRÉȚIE s.f. (Biol.) Diminuare a secreției unei glande. [Gen. -iei. / < fr. hyposécrétion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOSECRÉȚIE s. f. diminuare a secreției unei glande. (< fr. hyposécrétion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hiposecréție s. f. → secreție
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink