HIPOFÚNCȚIE, hipofuncții, s. f. Diminuare a activității unui organ, a unui sistem, a unei funcții. [Var.: hipofuncțiune s. f.] – Din fr. hypofonction.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOFÚNCȚIE f. Stare patologică constând în scăderea activității unui organ sau unui țesut. /<fr. hypofunction
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOFÚNCȚIE s.f. (Med.) Activitate scăzută a unui organ. [Var. hipofuncțiune s.f. / < fr. hypofonction].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOFÚNCȚIE s. f. (med.) diminuare a activității unui organ, aparat sau țesut. (< fr. hypofonction)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hipofúncție s. f. (sil. -func-ți-e), art. hipofúncția (sil. -ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink