HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOFONÍE s.f. Amuțire a unui sunet. [Gen. -iei. / < fr. hypophonie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOFONÍE s. f. amuțire a unui sunet. (< fr. hypophonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink