HIPOCÉNTRU, hipocentri, s. m. Centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. – Din fr. hypocentre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOCÉNTRU ~e n. Centru al unui cutremur, situat în adâncul scoarței terestre; focar seismic. /<fr. hypocentre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr. hypocentre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOCÉNTRU s. (GEOL.) focar seismic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hipocéntru s. n. → centru
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink