HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (Rar; în mitologia greacă) Centaur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOCENTÁUR s.m. Centaur. [Pron. -ta-ur. / < fr. hippocentaure, cf. lat. hippocentaurus, gr. hippokentauros].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOCENTÁUR s. m. centaur. (< fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOCENTÁUR s. v. centaur.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hipocentáur s. m. (sil. -ta-ur), pl. hipocentáuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink