HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOACUZÍE s.f. Slăbire a acuității urechii, a auzului; surditate. [Pron. -po-a-, gen. -iei. / < fr. hypoacousie, cf. gr. hypo – sub, akouein – a auzi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOACUZÍE s. f. hipoestezie a auzului. (< fr. hypoacousie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hipoacuzíe s. f. (sil. -po-a-), art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink