HIPO-¹ Element de compunere cu sensul „mai puțin, sub”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hypo-.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPO-² Element de compunere cu sensul „referitor la cai”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hippo-.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPO¹- Element prim de compunere savantă însemnând „sub”, „inferior”, „în deficit”. [Var. hip-, ipo-. / < fr. hypo-, cf. gr. hypo – dedesubt].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cal”, „de cal”, „hipic”. [Var. hip-, ipo-. / < fr. hippo-, it. ippo-, cf. gr. hippos – cal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPO¹- pref. „sub”, „inferior”, „în deficit”. (< fr. hypo-, cf. gr. hypo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPO²- elem. hip²(o)-. ()
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPO³ adj. inv. (despre transporturi, tracțiune) efectuat cu calul. (< fr. hippo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*ípo- (vgr. ῾ypó, supt [!], dedesupt), prefix care corespunde cu lat. sub: ipodiacon, ipotenuză, ipotecă, iposulfuric. V. sub-, supra-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

hipo- (hypo-) (‹ gr. ὑτό, „sub, dedesubt”), prefix folosit pentru a indica: 1. Un interval* descendent față de cel autentic fie la o cvintă* descendentă, în sistemul modurilor (I, 1) gr., fie la o cvartă* descendentă, în sistemul modurilor (I, 3) medievale.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink