hipnotism sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr hypnotisme, ger Hypnotismus, rs гирнотизм] 1 Totalitate a fenomenelor caracteristice hipnozei. 2 Totalitate a procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și pentru aplicațiile ei terapeutice.

HIPNOTISM s. n. Totalitatea fenomenelor caracteristice hipnozei; practicarea hipnozei.

HIPNOTISM s.n. 1. Totalitatea fenomenelor legate de hipnoză. 2. Disciplină care studiază provocarea artificială a somnului. [Pl. -me, -muri. / < fr. hypnotisme].

HIPNOTISM s. n. 1. totalitatea fenomenelor care constituie hipnoza; studiul acestor fenomene. 2. practicarea hipnozei. (< fr. hypnotisme)

HIPNOTISM n. 1) Totalitate a procedeelor folosite pentru a provoca hipnoza. 2) Folosirea hipnozei ca metodă de tratare a unor boli. /<fr. hypnotisme

ipnotism n. somn artificial provocat prin contemplarea prelungită a unui obiect lucitor.

*ipnotízm n. (d. ipnotic). Ipnoză. Totalitatea fenomenelor care constitue ipnoza.

hipnotism s. n.

hipnotism s. n.

hipnotism s. n.

HIPNOTÍSM (< fr. {i}; {s} gr. hypnos „somn”) s. n. 1. Ansamblul fenomenelor legate de hipnoză, în special ansamblul procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și a aplicațiilor ei terapeutice. H. este cheia explicării multor fenomene religioase, din culturile primitive până la cele evoluate. Adesea, h. a fost folosit ca mijloc de „spălare” a creierului. 2. Știință care studiază provocarea artificială a somnului.