hipnogen, ~ă sn, a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr hypnogène] 1-2 (Substanță, medicament) care provoacă somnul.

HIPNOGEN, -Ă adj. (Med.) Care provoacă somnul. / < fr. hypnogène, cf. gr. hypnos – somn, gennan – a produce].

HIPNOGEN, -Ă adj., s. n. (substanță) care provoacă somnul. (< fr. hypnogène)

hipnogen¹ adj. m., pl. hipnogeni; f. hipnogenă, pl. hipnogene

hipnogen² s. n., pl. hipnogene

hipnogen¹ adj. m., pl. hipnogeni; f. hipnogenă, pl. hipnogene

hipnogen² s. n., pl. hipnogene

hipnogen adj. m., pl. hipnogeni; f. sg. hipnogenă, pl. hipnogene

hipnogen s. n., pl. hipnogene

HIPNO- „somn, somnolență, narcotic, soporific”. ◊ gr. hypnos „somn, odihnă” > fr. hypno-, germ. id., engl. id. > rom. hipno-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de somn; ~gen (v. -gen₁), adj., s. n., (substanță) care provoacă somnul; ~id (v. -id), adj., asemănător cu somnul; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., stare de somnolență incidentală, întîlnită în sindromul narcoleptic; ~narcoză (v. -narcoză), s. f., stare narcotică obținută prin hipnoză profundă; ~patie (v. -patie), s. f., maladie microbiană care se manifestă printr-un somn greu și prelungit; ~spor (v. -spor), s. m., spor în stare de repaus, prozelit la cianoficee; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange cu spori de conservare; ~terapie (v. -terapie), s. f., metode de tratament prin hipnoză.