14 definiții pentru «himeră»   declinări

HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, cu cap de leu, cu corp de capră, cu aripi de pasăre de pradă și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIMÉRĂ s. v. utopie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIMÉRĂ s. v. amăgire, iluzie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIMÉRĂ ~e f. 1) (în mitologia greacă) Monstru imaginat cu cap de leu, corp de capră și coadă de șarpe. 2) Motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3) Închipuire fără temei, irealizabilă; iluzie. [G.-D. himerei] /<lat. chimaera, fr. chimiere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIMÉRĂ s.f. 1. Monstru închipuit cu cap de leu, trup de capră și coadă de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 2. Formă bizară care apare la plante, întrunind însușirile a două varietăți deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucișări naturale. 3. Închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. [Var. chimeră, imeră s.f. / cf. it. chimera, fr. chimère, lat. Chimaera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIMÉRĂ s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu și jumătate de capră, cu aripi și cap de pasăre de pradă și cu coadă de balaur. 2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulți zigoți distincți. ◊ ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituții diferite. 4. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. 5. pește holocefal cu corpul alungit și turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinți puțini, în formă de plăci, din afundul oceanelor. (< fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

himéră (himére), s. f. – Închipuire, iluzie, fantomă. Ngr. χίμαιρα. Sec. XVII. – Der. himeric, adj., din fr. chimérique.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

himeră f. 1. Mit. monstru fabulos cu capul de leu, trupul de capră și coada de șarpe, învins de Bellerophon; 2. fig. idee nerealizabilă, iluziune.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Himeră f. Mit. V. Vocabular.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*himéră f., pl. e (vgr. himaire). Un monstru mitologic (cu cap de leŭ, corp de capră și coadă de șarpe) pe care l-a ucis Belerofonte călare pe calu Pegas. Fig. Cugetare irealizabilă, utopie, iluziune. – Maĭ rar chimeră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

himéră s.f. (biol.) ◊ „Specialiștii vienezi care au făcut descoperirea presupun că neobișnuita mamă este un caz rar de «himeră» (ființă formată prin amestecarea celulelor a doi embrioni diferiți) în ale cărei celule au fost incorporate celulele unei surori gemene neidentice (a cărei evoluție ulterioară, mai puțin favorizată de șansă, a fost oprită). Copiii ar perpetua gene ale acelei mătuși nenăscute.” Cont. 30 III 79 p. 5. ◊ „Cercetătorii britanici din Cambridge au reușit să creeze nici mai mult nici mai puțin decât «un nou animal», pe care l-au denumit, inspirându-se din mitologia greacă, «himeră». Este vorba de o îmbinare de oaie și capră, obținută prin combinarea celulelor celor două animale în faza embrionară și implantarea embrionului combinat pe o a treia oaie.” R.l. 16 VI 84 p. 6 (cf. fr. chimère, it. chimera; DN, DEX, DN3 – la plante, DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink