2 definiții pentru hilemorfism
Explicative DEX
HILEMORFISM s. n. doctrină care fundamentează existența corpurilor pe unirea a două principii: „materia” (pură, pasivă, potențială) și „forma substanțială” (activă, determinantă). (< fr. hylémorphisme)
Enciclopedice
HILEMORFÍSM (cf. gr. hyle „materie” + morphe „formă”) s. f. Doctrină metafizică aristotelico-scolastică potrivit căreia existența naturală este constituită în substanța ei de materie și formă ca principiul potențial, respectiv principiu actual.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hilemorfism
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
hilemorfismsubstantiv neutru
- 1. Doctrină care fundamentează existența corpurilor pe unirea a două principii: „materia” (pură, pasivă, potențială) și „forma substanțială” (activă, determinantă). MDN '00
etimologie:
- hylémorphisme MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.