HIDROFÍL, -Ă, hidrofili, -e, adj., HIDROFÍLĂ, hidrofile, adj.f., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa în mare cantitate; care se îmbibă ușor cu apă; care are afinitate pentru apă, avid de apă. 2. Adj.f., s. f. (Bot.) (Plantă) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei; hidrogamă. – Din fr. hydrophile.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDROFÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a absorbi apa. 3) și substantival (despre plante) Ale căror flori se polenizează cu ajutorul apei. /<fr. hydrophile
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDROFÍL, -Ă adj. Cu afinitate pentru apă, care se îmbibă ușor cu apă. // adj., s.f. (Plantă) la care polenizarea se face prin intermediul apei. [Cf. fr. hydrophile, cf. gr. hydor – apă, philos – prieten].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDROFÍL, -Ă I. adj. 1. (despre materiale, soluri) cu afinitate pentru apă. 2. (despre organisme) care trăiește permanent în apă. II. adj., s. f. (plantă) la care polenizarea se face prin intermediul apei; hidrogamă. (< fr. hydrophile)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Hidrofil ≠ hidrofob
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hidrofíl adj. m. (sil. -dro-), pl. hidrofíli; f. sg. hidrofílă, pl. hidrofíle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDROFÍLĂ, hidrofile, s. f. – V. hidrofil (2) [DEX'98]
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDROFÍLĂ s., adj. (BOT.) hidrogamă. (Plantă ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*idrofíl, -ă adj. (din idro- și fil). Care suge apa: vată idrofilă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDROFÍLĂ s. f. v. hidrofil [în DN].
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink