HIDROAVIAȚIE s. f. Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation.

hidroaviație sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr hydroaviation] 1 Ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul hidroavioanelor. 2 Aviație civilă sau militară dotată cu hidroavioane.

HIDROAVIAȚIE, hidroaviații, s. f. Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation.

HIDROAVIAȚIE, hidroaviații, s. f. Aviație compusă din hidroavioane. – Pronunțat: -dro-a-.

HIDROAVIAȚIE s.f. Ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul hidroavioanelor. ♦ Aviație dotată cu hidroavioane. [Gen. -iei. / < fr. hydroaviation].

HIDROAVIAȚIE s. f. 1. ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul hidroavioanelor. 2. aviație dotată cu hidroavioane. (< fr. hydraviation)

HIDROAVIAȚIE ~i f. 1) Aviație înzestrată cu hidroavioane. 2) Ramură a aeronauticii care se ocupă cu tehnica construirii și a zborului hidroavioanelor. /<fr. hydroaviation

hidroaviație (desp. hi-dro-a-vi-a-ți-e) s. f., g.-d. hidroaviații, art. hidroaviației

hidroaviație (hi-dro-a-vi-a-ți-e) s. f., g.-d. hidroaviații, art. hidroaviației

hidroaviație s. f. (sil. -dro-a-) → aviație

HIDROAVIAȚIE a) ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul hidroavioanelor; b) aviație dotată cu hidroavioane.