HIDRAÚLICĂ f. Ramură a fizicii având ca obiect de studiu legile mișcării și ale stării de echilibru a lichidelor, precum și metodele de aplicare a acestora în tehnică. [Sil. hidr-a-u-] /<fr. hydraulique, germ. Hydraulik
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDRAÚLICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. [Cf. fr. hydraulique, germ. Hydraulik < gr. hydor – apă, aulos – țeavă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hidraúlică s. f. (sil. mf. hidr-), g.-d. art. hidraúlicii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDRAÚLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de hidraulică; propriu hidraulicii. 2) Care funcționează datorită forței de presiune a apei sau a unui alt lichid. Motor ~. 3) Care este obținut în urma folosirii apei în calitate de sursă dinamică. Energie ~că. 4) Care ține de distribuția sau circulația apei. Instalație ~că. /<fr. hydraulique, germ. hydraulisch
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDRAÚLIC, -Ă adj. Care este mișcat de apă. ♦ Care conduce, care scoate apa. ◊ Var hidraulic = var obținut prin arderea marnelor, având proprietatea de a se întări în apă și putând fi întrebuințat astfel în locul cimentului. [Pron. -dra-u-. / cf. fr. hydraulique, lat. hydraulicus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDRAÚLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la hidraulică. 2. care funcționează cu ajutorul unui lichid, acționat de o pompă. 3. care rezistă la acțiunea apei. II. s. f. știință care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. (< fr. hydraulique, lat. hydraulicus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hidraúlic adj. m. (sil. mf. hidr-), pl. hidraúlici; f. sg. hidraúlică, pl. hidraúlice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*idráŭlic și idraúlic, -ă adj. (vgr. ῾ýdraulikós, d. ῾ýdraulis și ῾ydraulos, un fel de instrument muzical în ale căruĭ fluĭere se sufla pintr´o mașină mișcată de apă, d. ῾ýdor, apă și aulós, fluĭer, țeavă). Relativ la ducerea apeĭ pin [!] țevĭ și canale orĭ care întrebuințează apa în mecanizme [!]: mașină idraulică. Var idraulic, silicat de calce [!] din care se face tencuĭala idraulică, care se întărește în apă. Presă idraulică, care funcționează pin ajutoru uneĭ pompe cu apă. S. f. Ingineria conduceriĭ apelor pin țevĭ și canale.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dune hidraulice (pl.), (engl.= hydraulic dune) (sedim.), megaondulații cu lungimi mai mari de 60 m, formate de curenți acvatici cu viteză mare (între 70 și 150 cm/s) la supr. unor sedimente nisipoase din râuri și mări. Crestele d.h. sunt adesea sinuoase, iar depr. prezintă denivelări verticale; geometria lor este neregulată. V. și valuri de nisip.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink