HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hicăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hicăiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink