HIBÍSCUS, hibiscuși, s. m. Arbore tropical din familia malvaceelor. – Din fr. hibiscus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIBÍSCUS s.m. (Bot.) Arbore tropical din familia malvaceelor, cu flori frumoase. [< fr. hibiscus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIBÍSCUS s. m. plantă ierboasă, arbustivă și arborescentă, originară din India și China, cu flori mari, viu colorate. (< fr., engl., lat. hibiscus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum).- Zămos (= zemos) + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
spall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZĂMOȘÍȚĂ f. Plantă erbacee cu tulpina păroasă, ramificată, având flori mari, galbene, purpurii la bază. /zămos pop. + suf. ~iță
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZĂMOȘÍȚĂ s. (BOT.; Hibiscus trionum) brâncă, (reg.) macul-cioarei.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hibíscus s. (bot.) ◊ „Hibiscus sau trestia africană crește foarte repede [...] hârtia obținută din această plantă are aceleași calități cu hârtia produsă din lemn.” R.l. 8 VI 85 p. 6; v. și 12 II 85 p. 6; v. și kenaf (1974) (din fr., engl., lat. hibiscus; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIBÍSCUS (cuv. lat.) subst. Gen de plante din familia malvaceelor, cu numeroși reprezentanți în ținuturile calde, în speciala arbuști (de exemplu, H. rosa sinensis, la noi, arbuști de apartament), sau bama (H. esculentus).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink