hialită sf [At: DEX / P: hi-a~ / V: ~it sn / Pl: ~te / E: fr hyalite] 1 Varietate de opal transparent. 2 Sticlă neagră de Boemia. 3 (Med) Inflamație a corpului vitros al ochiului.

HIALITĂ s.f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros. [Pron. hi-a-, var. hialit s.n. / < germ. Hyalit, cf. gr. hyalos – sticlă, cuarț].

HIALITĂ s. f. inflamație a corpului vitros. (< fr. hyalite)

hialit sn vz hialită

HIALIT s.n. v. hialită.

HIALIT s. n. 1. varietate transparentă și vitroasă de opal. 2. sticlă neagră de Boemia. (< germ. Hyalit)

hialită (inflamație a ochiului; opal transparent; sticlă neagră) (desp. hi-a-) s. f., g.-d. art. hialitei; pl. hialite

hialită (inflamație) (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialitei; pl. hialite

hialită s. f. (sil. hi-a-), pl. hialite

hialit (opal transparent; sticlă neagră) (desp. hi-a-) s. n.

hialit (opal) (hi-a-) s. n.

hialit s. n. (sil. hi-a-)

hialit, (engl.= hyalite), → opal.

HIALÍT (< fr.; {s} gr. hyalos „cuarț”, „sticlă”) s. n. Varietate de opal incoloră, transparentă, cu aspect de stalactite sau de globule reniforme, formată prin alterația hidrotermală a silicaților. Predomină în trunchiurile arborilor silicifiați.