HETEROZĂ s. f. (lingv.) înlocuire a unei expresii precise cu una mai puțin precisă, de obicei un nume propriu de oraș cu un nume comun care exprimă atributul său. (< fr. hétérose)

heteroză s. f., pl. heteroze

heteroză (gr. heterosis „schimbare”), figură de substituție, de ordin exclusiv lexical, în genul antonomazei (A), constând în înlocuirea unei expresii precise cu una mai puțin precisă, de obicei un nume propriu de oraș cu un nume comun care exprimă atributul său și care devine un nume propriu, de ex. Capitală pentru București; cf. lat. Urbs pentru Roma. Sau un nume de persoană cu unul comun, care arată originea persoanei, devenit nume propriu: „Moldoveanu”, „Olteanu”, „Munteanu”, „Vrânceanu” etc. Cf. lat.: Poenus „unul anume dintre puni, cartaginezi” (cf. G., p. 63)