NOPTICOASĂ (pl. -se) sf. 🌿 Plantă cu frunze ascuțite și dințate, cu flori mari albe sau liliachii plăcut mirositoare; numită și „micșunea”, „mirodenie” sau „vioară-de-noapte” (Hesperis matronalis) (🖼 3357).

MIRODENIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanță aromatică alimentară. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care crește la marginea pădurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasă. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

NOPTICOASĂ, nopticoase, s. f. Plantă erbacee cruciferă cu frunze dințate, cu flori purpurii-violete sau albe, cultivată ca plantă meliferă sau pentru mirosul puternic pe care îl răspândesc seara florile ei; mirodenie (1) (Hesperis matronalis). – Noapte + suf. -icoasă.

MIRODENIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunză, coajă, floare, fruct) care se folosește în cantități mici în alimente, dându-le gust și miros plăcut; condiment. 2) Substanță aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare. 3) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu flori galbene-verzui, plăcut mirositoare. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze dințate, alungite, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare; nopticoasă. /mirodie + suf. ~enie

NOPTICOASĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze dințate, alungite, cultivată pentru florile ei care răspândesc un miros plăcut seara; mirodenie. /noapte + suf. ~icoasă

mirodenie s. f. (sil. -ni-e), art. mirodenia (sil. -ni-a), g.-d. art. mirodeniei; pl. mirodenii, art. mirodeniile (sil. -ni-i-)

nopticoasă s. f., g.-d. art. nopticoasei; pl. nopticoase

MIRODÉNIE s.f. Condiment, în special exotic, de natură vegetală, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar și scump, sub formă de frunze, coji, flori, fructe, rădăcini, proaspete sau uscate (scorțișoară, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, rădăcină de ghimber, șofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanță puternic mirositoare.

HESPERIS L., VIOLETE DE NOAPTE, NOPTICOASĂ, fam. Cruciferae. Gen originar din regiunile mediteraneene, rar în Asia Centrală și Europa Centrală, cca 25 specii erbacee, anuale, bienale sau perene, erecte, pubescente, verzi. Frunze tulpinale întregi, dințate, ovate sau lanceolate, pubescente. Flori (4 sepale erecte, 4 petale lung-ungulate, 6 stamine – dintre care 2 mai scurte -, glande nectarifere la bază, stil simplu) hermafrodite, liliachii sau albe, puternic parfumate, îndeosebi seara și noaptea. Plantă verde. Fruct, păstaie cu multe semințe.

Hesperis matronalis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (petale invers-ovate cu vîrf bont) purpurii, violete sau albe, mari, mirositoare. Frunzele, tulpinale scurt-pețiolate, lanceolat-ovate, dințate, ascuțite. Plantă meliferă, erbacee, bienală sau perenă. Tulpină-ramificată, înaltă de cca 70 cm, glabră sau pubescentă, cu peri glanduloși, ramificați.

Hesperis tristis L. Specie care înflorește în apr.-mai. Flori galbene sau de un galben-spălăcit, în raceme laxe. Frunze ovat-lanceolate, ascuțite, întregi, dințate, pubescente. Plantă erbacee, bienală, cu tulpină păroasă, cca 48 cm înălțime. Fructe, păstăi.

Hesperis violacea Boiss. Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori cu petale lung-ungulate, cu nervuri roșii. Păstăi erecte, groase, glanduloase, lungi de cca 6 cm. Frunze caulinare lanceolate, cu vîrf ascuțit; cele bazale, liniare, cu vîrf bont, nedentate, rar serate, formează o rozetă. Tulpină înaltă de cca 25 cm, ramificată, la bază, pubescentă.

MIRODEA s. (BOT.; Hesperis alpina) (reg.) sibiog, muștarul-stâncilor.

MIRODENIE s. v. aromă, balsam, mireasmă, nopticoasă, parfum.

MIRODENIE s. 1. (mai ales la pl.) v. condiment. 2. (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floarea-nopții.

NOPTICOASĂ s. (BOT.; Hesperis matronalis) (rar) violă-de-noapte, violă-de-primăvară, (reg.) micșunea, mirodenie, floarea-nopții, vioară-de-noapte, viorea-de-noapte, (Transilv.) șibiog.

mirodea s.f. (bot.) Hesperis alpina; <reg.> muștarul-stâncilor (v. muștar), șibiog.

mirodenie s.f. I 1 (mai ales la pl. mirodenii; ind. alim.) aromat¹, condiment, ingredient, <rar> mezelic, <pop.> dresuri (v. dres²), <reg.> merogină, <înv.> băcănii (v. băcănie), miroase (v. miros), mirodie, mirositură, spițerie, <ieșit din uz> ingrediență. A pus în vinul fiert câteva mirodenii: piper și scorțișoară. 2 (rar) v. Aromă. Balsam. Boare. Mireasmă. Miros. Parfum. II (bot.) 1 Hesperis tristis; <reg.> floarea-nopții (v. floare), vioară-de-noapte (v. vioară³). 2 (reg.) v. Liliac-de-grădină (v. liliac¹). Liliac-franțuzesc (v. liliac¹). Nopticoasă (Hesperis matronalis).