heruvími s. m. pl. Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu scaunele și cu serafimii, alcătuiesc prima treaptă în ierarhia lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Sunt înfățișati în iconografie sub forma unui cap înaripat cu două aripi sau cu niște roți pline de ochi, purtând tronul sau căruța lui Dumnezeu (Iezechiel, 4, 7), fiecare heruvim având patru fețe: de om, bou, leu și vultur. – Sin sl. cheruvimŭ (‹ gr. heruvimos).
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink