HERGHELÍE, herghelii, s. f. 1. Crescătorie de cai, alcătuită din animale de reproducție și din exemplare de diferite vârste, care cresc sau pasc laolaltă; loc unde se află această crescătorie. ♦ (Fam.) Termen de ocară pentru o femeie prea vorbăreață. 2. Grup mare de cai de o anumită categorie. – Din tc. hergele.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HERGHELÍE ~i f. 1) Mulțime de cai adunați împreună. 2) Crescătorie de cai. [G.-D. hergheliei] /<turc. hergele
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HERGHELÍE s. (prin Ban.) arghelă, (Munt., Mold. și Dobr.) priocă, (Olt., Ban., Transilv. și Maram.) stavă. (O ~ de cai de rasă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

herghelíe (herghelíi), s. f. – 1. Crescătorie de cai. – 2. Grup mare de cai. – Mr. irghelie, megl. arghel’e. Tc. hergele (Roesler 606; Șeineanu, II, 215; Lokotsch 826; Ronzevalle 85), cf. ngr. χεργελές „cal neîmblăzit”, alb. ergelje (Meyer 97), bg. ergele. – Der. herghelegiu, s. m. (paznic de herghelie).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

herghelíe s. f., art. herghelía, g.-d. art. herghelíei; pl. herghelíi, art. herghelíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

herghelíe f. (turc. hargelé, hergele, d. pers. har-gele, turmă de măgarĭ). Turmă de caĭ. Crescătorie de caĭ (V. stavă). – Și er- (Olt.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink