heptavalent, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~nți, ~e / E: fr heptavalent] (D. elemente chimice) Care are valența șapte.

HEPTAVALENT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are valența 7. [< fr. heptavalent].

HEPTAVALENT, -Ă adj. (despre elemente chimice) care are valența 7. (< fr. heptavalent)

HEPTAVALENT ~tă (~ți, ~te) (despre elemente chimice) Care are valența șapte; cu valența șapte. /<fr. heptavalent

heptavalent adj. m., pl. heptavalenți; f. heptavalentă, pl. heptavalente

heptavalent adj. m., pl. heptavalenți; f. heptavalentă, pl. heptavalente

heptavalent adj. m., pl. heptavalenți; f. sg. heptavalentă, pl. heptavalente

HEPTA- „șapte, de șapte ori”. ◊ gr. hepta „șapte” > fr. hepta-, engl. id. > rom. hepta-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu șapte fețe; ~fil (v. -fil₂), adj., cu șapte frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu gineceul format din șapte pistile sau carpele; sin. heptaginic^[1]; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri; ~mer (v. -mer), adj., 1. Divizat în șapte părți. 2. Format din șapte părți; ~metru (v. -metru₁), adj., s. n., (vers) alcătuit din șapte picioare; ~petal (v. -petal), adj., cu șapte petale; ~pod (v. -pod), adj., care are șapte picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. n., (vers) format din șapte silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., cu șapte semințe; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze alterne) dispus pe șapte rînduri; ~valent (v. -valent), adj., (despre elemente chimice sau despre radicali) care are valenta șapte.