9 definiții pentru heptaedru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HEPTAEDRU, heptaedre, s. n. Corp geometric cu șapte fețe. – Din fr. heptaèdre.
HEPTAEDRU, heptaedre, s. n. Corp geometric cu șapte fețe. – Din fr. heptaèdre.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
heptaedru sn [At: DEX / Pl: ~re / E: fr heptaèdre] Corp geometric cu șapte fețe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HEPTAEDRU s.n. Poliedru cu șapte fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. heptaèdre, cf. gr. hepta – șapte, hedra – față].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HEPTAEDRU s. n. poliedru cu șapte fețe. (< fr. heptaèdre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HEPTAEDRU ~e n. Poliedru cu șapte fețe. [Sil. -ta-e-dru] /<fr. heptaedre
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
heptaedru (desp. -e-dru) s. n., art. heptaedrul; pl. heptaedre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
heptaedru (-e-dru) s. n., art. heptaedrul; pl. heptaedre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
heptaedru s. n. (sil. -dru), art. heptaedrul; pl. heptaedre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
HEPTA- „șapte, de șapte ori”. ◊ gr. hepta „șapte” > fr. hepta-, engl. id. > rom. hepta-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu șapte fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu șapte frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu gineceul format din șapte pistile sau carpele; sin. heptaginic; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri; ~mer (v. -mer), adj., 1. Divizat în șapte părți. 2. Format din șapte părți; ~metru (v. -metru1), adj., s. n., (vers) alcătuit din șapte picioare; ~petal (v. -petal), adj., cu șapte petale; ~pod (v. -pod), adj., care are șapte picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. n., (vers) format din șapte silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., cu șapte semințe; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze alterne) dispus pe șapte rînduri; ~valent (v. -valent), adj., (despre elemente chimice sau despre radicali) care are valenta șapte.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -e-dru
substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
heptaedru, heptaedresubstantiv neutru
- 1. Corp geometric cu șapte fețe. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- heptaèdre DEX '09 DEX '98 DN