HEMOGLOBINEMIE s. f. (Med.) Prezență a hemoglobinei în sânge datorată distrugerii globulelor roșii; cantitate de hemoglobină prezentă în sânge datorată distrugerii globulelor roșii. – Din fr. hémoglobinémie.

hemoglobinemie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr hémoglobinémie] 1 Prezență a hemoglobinei în plasma sangvină, datorită distrugerii globulelor roșii. 2 Cantitate de hemoglobină în plasma sangvină.

HEMOGLOBINEMIE s. f. (Med.) Prezență a hemoglobinei în sânge datorită distrugerii globulelor roșii; cantitate de hemoglobină prezentă în sânge datorită distrugerii globulelor roșii. – Din fr. hémoglobinémie.

HEMOGLOBINEMIE s.f. (Biol.) Prezența hemoglobinei în sînge, ca urmare a distrugerii globulelor roșii. [< fr. hémoglobinémie].

HEMOGLOBINEMIE s. f. prezența hemoglobinei în sânge, ca urmare a distrugerii globulelor roșii. (< fr. hémoglobinémie)