HEMATÍT s. n. Oxid natural de fier, foarte dur, de culoare roșie sau brună, cu luciu semimetalic. – Din fr. hématite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMATÍT m. Minereu de fier foarte dur, de culoare brună-roșie sau cenușie. /<fr. hématite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMATÍT s.m. Minereu de fier foarte dur, de culoare roșie sau brună. [< fr. hématite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMATÍT s. n. oxid natural de fier, cristalizat, foarte dur, de culoare roșie (oligist) sau brună (limonit). (< fr. hématite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMÁTIT s. v. sanguină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hematít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

hematit, (engl.= hematite), α -Fe2O3, s. trigonal și γ -Fe2O3 (var. maghemit), s. cubic, instabil. Apare în cristale tabulare sau sub formă de agregate lamelare dispuse în rozete (var. oligist); masele reniforme, cu structură fibros-radiară poartă numele glaskopf. Se formează prin foarte variate procese mineralogenetice: lichid magmatice, hidrotermale, exhalative, prin metamorfism regional și de contact pirometasomatic, prin precipitare în baz. de sedimentare și procese reziduale, în scoarțe de alterare. Pseudomorfozele de h. după magnetit se numesc martit. Este un min. foarte răspândit și formează o importantă sursă pentru extracția fierului. În România, întâlnit în foarte diverse situații geologice, în C. Orient., C. Merid., Mții Apus. și Dobr.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink