HEMATEMEZĂ, hematemeze, s. f. Hemoragie pe traiectul tubului digestiv, eliminată pe gură, frecventă în ulcer și în cancerul gastric. – Din fr. hematémèse.

hematemeză sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ze / E: fr hémathémèse] Hemoragie digestivă eliminată pe gură, frecventă în ulcerul gastro-duodenal și în cancerul gastric.

HEMATEMEZĂ, hematemeze, s. f. Hemoragie pe traiectul tubului digestiv, eliminată pe gură, frecventă în ulcerul gastroduodenal^[1] și în cancerul gastric. – Din fr. hématémèse.

HEMATEMEZĂ s.f. (Med.) Scurgere pe gură de sînge provenit din tubul digestiv. [< fr. hématémèse, cf. gr. haima – sînge, emesis – vomă].

HEMATEMEZĂ s. f. vomă cu sânge din leziunile tubului digestiv. (< fr. hématémèse)

HEMATEMEZĂ f. med. Simptom al unei hemoragii interne acute, constând în vomitare cu sânge (frecvent la ulcer, ciroză, hepatită etc.). /<fr. hématémese

hematemeză (desp. -ma-te-/-mat-e-) s. f., g.-d. art. hematemezei; pl. hematemeze

!hematemeză (-ma-te-/-mat-e-) s. f., g.-d. art. hematemezei; pl. hematemeze

hematemeză s. f. (sil. mf. -mat-), g.-d. art. hematemezei; pl. hematemeze

HEMAT-, v. HEMATO-. □ ~emeză (v. -emeză), s. f., vărsături cu conținut de sînge provenit din leziunile tubului digestiv; ~urie (v. -urie), s. f., prezența sîngelui în urină datorită unei hemoragii a mucoasei căilor urinare.