HELOFÍTĂ, helofite, s. f., adj.f. (Plantă de mlaștină) cu rizomul în apă sau în nămol, intermediară între plantele terestre și cele de apă. – Din fr. hélophyte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HELOFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care trăiește cu partea inferioară în apă sau în nămol. [< fr. hélophyte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HELOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește în bălți și mlaștini cu apă dulce. (< fr. hélophyte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

helofítă s. f., pl. helofíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HELOFÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre plante) Care crește în nămol sau în apă. /<fr. hélophyte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink