HELIOTRÓP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie colorantă folosită la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-închis sau roșie cu pete galbene strălucitoare, folosită ca piatră semiprețioasă din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare albă sau albastru-deschis, întrebuințate în industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotrope.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOTRÓP1 ~i m. 1) Plantă exotică cu tulpina erectă, cu frunze eliptice și flori mici, albăstrui sau albe, întrebuințată în industria parfumului. 2) Ulei eteric obținut din florile acestei plante. [Sil. -li-o-trop] /<fr. héliotrope
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOTRÓP2 ~uri n. 1) Mineral semitransparent de culoare verde-închis din care se confecționează obiecte (mici) de podoabă. 2) Piatră semiprețioasă corespunzătoare. 3) Colorant întrebuințat la vopsitul în violet al unor textile. /<fr. héliotrope
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOTRÓP1 s.m. Plantă exotică cu flori mici, albăstrui, cu miros plăcut, întrebuințată în industria parfumului. ♦ Ulei eteric obținut din florile acestei plante. [< fr. héliotrope, cf. gr. helios – soare, tropein – a se îndrepta].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOTRÓP2 s.m. 1. Materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. 2. Varietate de silice de culoare verde-închisă, din care se fac obiecte ornamentale. [Pl. -pi, (s.n., rar) -puri. / < fr. héliotrope].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOTRÓP1 s. m. plantă exotică cu flori mici, albăstrui, cu miros plăcut, folosită în industria parfumului. (< fr. héliotrope, lat. heliotropium)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOTRÓP2 I. s. m. 1. materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop1. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-închis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglindă plană care reflectă razele Soarelui la o mare distanță. (< fr. héliotrope)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
heliotróp (bot.) s. m. (sil. -li-o-trop), pl. heliotrópi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
heliotróp (colorant, ulei) s. n. (sil. -li-o-trop)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
heliotróp (mineral) s. n. (sil. -li-o-trop), pl. heliotrópuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*eliotróp m. (vgr. ῾eliotrópion, d. ῾élios, soare, și tropé, întoarcere, trépo, întorc). Bot. Un fel de plante boraginee din zona tóridă, ĭar unele, cu florĭ mirositoare, și din zonele temperate (V. ochĭu soareluĭ). Se maĭ dă acest nume și florilor care se întorc după soare, ca floarea soareluĭ. S. n., pl. urĭ și oape. Min. O peatră [!] prețioasă verde cu pete roșiĭ (varietate de calcedonie). V. girasol, turnesol.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink