HELIOTIPÍE, heliotipii, s. f. Fotocolografie. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotypie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIOTIPÍE s.f. Reproducere tipografică cu substanțe coloidale expuse la acțiunea luminii solare. V. fotocolografie. [Gen. -iei. / cf. fr. héliotypie, gr. helios – soare, typos – imagine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIOTIPÍE s. f. reproducere tipografică cu substanțe coloidale expuse la acțiunea luminii solare. (< fr. héliotypie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

heliotipíe s. f. (sil. -li-o-), art. heliotipía, g.-d. art. heliotipíei; pl. heliotipíi, art. heliotipíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eliotipíe f. (vgr. ῾élios, soare și týpos, tip, caracter). Eliografie. Fotocolografie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink