HELIOSTÁT, heliostate, s. n. Instrument alcătuit dintr-un sistem optic, pus în mișcare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare într-o direcție determinată. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliostat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIOSTÁT s.n. Instrument folosit pentru proiectarea unui fascicul de raze solare asupra unui punct, independent de deplasarea Pământului în raport cu Soarele. [< fr. héliostat, cf. gr. helios – soare, statos – oprit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIOSTÁT s. n. celostat folosit în observațiile solare într-o direcție determinată. (< fr. héliostat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

heliostát s. n. (sil. -li-o-; mf. -stat), pl. heliostáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eliostát n., pl. e (vgr. ῾élios, soare, și statós, oprit. V. epistat). Eliograf, instrument cu care poțĭ proĭecta razele soareluĭ într´un punct fix, cu toată mișcarea pămîntuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink