HELIOSCÓP, helioscoape, s. n. Aparat sau dispozitiv optic care se atașează la o lunetă pentru a proteja vederea în timpul observării soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. hélioscope.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIOSCÓP ~oápe n. Telescop special pentru observarea vizuală a suprafeței Soarelui. /<fr. hélioscope
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIOSCÓP s.n. (Astr.) Dispozitiv optic care se adaptează la o lunetă pentru observarea Soarelui. [< fr. hélioscope, cf. gr. helios – soare, skopein – a privi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIOSCÓP s. n. dispozitiv optic care se atașează la o lunetă pentru observarea Soarelui. (< fr. hélioscope)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

helioscóp s. n. (sil. -li-o-; mf. -scop), pl. helioscoápe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*elioscóp n., pl. oape (vgr. ῾élios, soare, și skopéo, mă uĭt). Lunetă astronomică cu sticle afumate saŭ colorate cu care te poțĭ uĭta la soare fără să-țĭ stricĭ ochiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink