HELIOGRAVÚRĂ, heliogravuri, s. f. 1. Ansamblu de procedee fizice și chimice cu care se execută clișeele de cupru pentru imprimarea heliografică; heliografie. ♦ Gravură obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu fotomecanicVezi nota de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliogravure.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: În DEX nu figurează fotomecanic (doar s. f. fotomecanică). -
gall
HELIOGRAVÚRĂ ~i f. Gravură realizată pe clișee de cupru prin expunerea la razele solare. /<fr. héliogravure
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOGRAVÚRĂ s.f. Procedeu de execuție a clișeelor de cupru pentru imprimare heliografică. ♦ Gravură lucrată printr-un astfel de procedeu. [< fr. héliogravure].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOGRAVÚRĂ s. f. 1. procedeu de execuție a clișeelor de cupru pentru imprimare heliografică. ◊ gravura obținută. 2. procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. (< fr. héliogravure)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOGRAVÚRĂ s. (TIPOGR.) fotogravură.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
heliogravúră s. f. (sil. -li-o-gra-) → gravură
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*eliogravúră f., pl. ĭ (vgr. ῾élios, soare și gravúră). Gravură făcută cu ajutoru fotografiiĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink